Călăraşi

Reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Călăraşi, România, fiind situat pe malul de nord al braţului Borcea.

Municipiul Călărași are un grad ridicat de bancarizare, având o companie bancară la aproximativ 4850 de locuitori și o agenție (sucursală) bancară la aproximativ 3100 de locuitori, cu o medie de 1,5 agenții (sucursale) per bancă. Agențiile bancare din municipiul Călărași:
Banca Comercială Carpatica (1 agenție)
Banca Comercială Română (3 agenții)
Banca Română pentru Dezvoltare (2 agenții)
Banca Românească (1 agenție)
Banca Transilvania (2 agenții)
Bancpost (1 agenție)
Casa de Economii și Consemnațiuni (2 agenții)
Piraeus Bank România (1 agenție)
Raiffeisen Bank România (3 agenții)
UniCredit Țiriac Bank (1 agenție)
Mkb Romexterra Bank (1 agentie)
OTB Bank Romania (1 agentie)
Alpha Bank Romania (1 agentie)
ING Bank (1 agentie)

Zona actuala a Calarasiului a fost de multe ori teatrul razboaielor purtate impotriva pericolului turcesc, pentru apararea luncii Dunarii. S-au purtat multe batalii aici, inca de la infiintarea localitatii si pana la data de 28 mai 1812 cand la Bucuresti s-a semnat pacea ce avea sa aduca linistea locuitorilor. Momentele de groaza au trait calarasenii si in 1821, o data cu declansarea revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu, necazurile lor terminandu-se abia la un an dupa sfarsitul revolutiei din 1821. Un alt moment de panica pentru locuitori il reprezinta noul razboi ruso-turc din anii 1828-1829. Ca si cum pierderile cauzate de razboi n-ar fi fost suficiente, in anii 1828-1830 la Calarasi a izbucnit o groaznica epidemie de ciuma. In vara anului 1831 izbucneste holera, adusa de turci, din fericire aceasta noua epidemie tinand doar cateva zile.
Dupa trecerea tuturor necazurilor a inceput imediat refacerea localitatii. S-a construit un pod statator peste gatul Iezerului, pod ce a facilitat accesul spre Silistra; s-au ridicat doua cladiri, dintre care un grajd mare pentru 20 de cai, iar pentru evitarea ciumei si a holerei s-a construit un local imens de carantina, acordandu-se astfel o mare atentie masurilor sanitare. Toate aceste lucruri au determinat schimbarea aspectului general al Calarasiului, care semana tot mai mult cu un oras de provincie; doar statutul oficial lipsea. In anul 1852 in Calarasi, pe timp de noapte, functiona un numar de 24 de felinare cu scopul iluminarii, ceea ce costa Comisia orasului suma de 1260 de lei. In 19 ani, intre 1833 si 1852, au fost patru vizite domnesti la Calarasi. Desi dupa 1833 in Calarasi vin si persoane cu posibilitati materiale, in special negustori, o mica parte dintre acestia se stabilesc definitiv, cei mai multi faceau afaceri si paraseau orasul, neindraznind sa ramana intr-un oras situat pe o mosie particulara, fara nici o perspectiva de viitor. Locuitorii orasului si-au manifestat in dese randuri dorinta de a se elibera de sub stapanirea mosierului, convinsi fiind de avantajele pe care eliberarea le-ar oferi dezvoltarii orasului. S-au trimis jalbe Ocarmuirii judetului Ialomita in mai multe randuri, nici una neavand rezultate scontate. Locuitorii nu s-au lasat si au actionat si in anii urmatori; astfel, s-au adresat in 1849 domnitorului Barbu stirbei, care in noiembrie 1849 a raspuns raportului, admitand ca orasul va cunoaste o enorma dezvoltare daca va fi “liber”.
A poruncit sa se trimita un inginer topograf care sa ridice cu cea mai mare exactitate planul orasului Calarasi, plan care va crea strazi drepte, paralele, intretaiate de altele, formand dreptunghiuri mari, cu 4 piete si un bulevard. La 28 iulie 1851 Barbu Stirbei vine personal la Calarasi unde este intampinat cum se cade. Se convinge de mersul lucrarilor si de mizeriile pe care locuitorii le indurau din cauza situarii orasului pe o mosie particulara. Suma care trebuia achitata, de 250.000 de lei, pentru eliberarea orasului a fost cu greu adunata si, in cele din urma, platita. In septembrie 1852, calarasenii incepeau pregatirile in vederea proclamarii oficiale a eliberarii orasului, astfel ca la 24 septembrie 1852 Calarasiul devine liber. In perioada interbelica orasul dispunea de un aeroport situat pe linia de navigatie aeriana Bucuresti – Calarasi – Bazargic – Balcic. In general arealul pe care se afla situat orasul Calarasi apartine zonei de clima continentala, mai putin putin moderata decat a altor regiuni din Romania, cu ierni reci si veri calduroase. Temperatura medie anuala este de +11,2°C (in luna iulie media termica oscileaza in jurul valorii de 23°C, iar in ianuarie se inregistreaza o medie de -3°C). Cea mai scazuta temperatura inregistrata la Calarasi dateaza din data de 8 ianuarie 1938 cand s-a inregistrat -30°C, iar cea mai ridicata, de +41,4°C, la 10 august 1951. Calculele de specialitate arata ca municipiul Calarasi beneficiaza de un potential caloric ridicat, a carui valoare ajunge la 125 kcal/cm2.
In ceea ce privesc vanturile, zona in care se afla localizat orasul este sub influenta celor de nord-est (Crivatul), a celor de sub-est (Austrul) si a celor de sub (Baltaretul). Vanturile reci acceptueaza frigul in lunile de iarna, iar cele secetoase (Austrul in special) intensifica arsita si uscaciunea din timpul verii. Legat de frecventa si intensitatea vanturilor, statia meteorologica de la Calarasi inregistreaza un maxim in lunile aprilie (din directia vest) si niembrie (din directia nord). Valorile cele mai ridicate au fost inregistrate in anul 1957 cand viteza vantului a depasit 40m/s. In timpul sezonului rece, stratul de zapada atinge cea mai mare grosimela sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie. In mod obisnuit, grosimile stratului de zapada sunt relativ reduse; totusi in ultimii ani, conditiile atmosferice au determinat producerea unor ninsori abundente si asternerea unui strat deosebit de gros care a depasit 1,5 metri (1954). Fitogeografic, teritoriul Calarasiului si imprejurimilor sale este situal la contactul a doua subzone de vegetatie naturala: stepa si balta. In aceasta situatie, vegetatia spontana este variata si bogata in exemplare. O importanta resursa naturala a municipiului Calarasi o reprezinta apele de suprafata.
Fluviul Dunarea margineste la sud teritoriul orasului, iar bratul Borcea, ce se desprinde pe malul stang in aval de punctul Chiciu, strabate aria urbana de la sud-nord spre sud-vest, dupa ce formeaza cotul Borcei. Bratul Borcea, pe care se afla amplasat municipiul Calarasi, are 99 km lungime. Punctul de trecere al Dunarii de la Chiciu – Ostrov este un excelent loc de pescuit si antrenament pentru sporturile nautice. Totodata este un loc oportun pentru plimbari cu ambarcatiuni atat pe Dunare cat si pe bratul Borcea. Din punct de vedere al agrementului sportiv, municipiul dispune de un strand dotat cu dusuri, un bazin pentru copii si unul pentru adulti, doua terenuri de fotbal cu gazon artificial si iluminat corespunzator pentru desfasurarea de competitii sportive in nocturna, un complex sportiv cu terenuri de fotbal, handbal, sala de sport, un teren de tenis, trei sali de fitness, trei cazinouri si o sala de ping-pong. O serie de turisti, predominant din Italia, vin la pescuit si vanatoare in Calarasi pentru ca zona inconjuratoare orasului ofera un bogat fond cinegetic si bratele Dunarea Veche si Borcea ofera locuri de pescuit. In perioada urmatoare este posibil ca fostul canal, acum dezafectat, Dunarea-Siderca sa devina loc de agrement, predominant loc de pescuit, printr-o decizie a Consiliului Local.